Cinci plante care tin de sanatatea femeii

 FRUNZE DE ZMEUR: Imagini pentru frunze de zmeur

Sunt recomandate pentru:

sarcina – previn greturile si anemia, tonifica muschii uterului si ai pelvisului;

lauzie – ajuta la revenirea uterului la forma si dimensiunile normale, previn sangerarile post-partum;

menopauza – scad intensitatea si frecventa bufeurilor;

hemoragii uterine – au proprietati antiinflamatoare, astringente, decongestionante, tonice uterine, reducand astfel sangerarea.

Cum se administreaza:

INFUZIE. Peste o lingurita cu frunze de zmeur maruntite, se toarna o cana cu apa clocotita. Se lasa cateva minute dupa care se filtreaza. Se beau doua cani pe zi.

GARGARA. Foloseste infuzia.

SALVIE:Imagini pentru salvie

Ce afectiuni trateaza:

dismenoree – regleaza ciclul menstrual si potoleste durerile produse de acesta;

oboseala cronica;

afectiuni hepatobiliare – mareste secretia de bila;

tulburari produse de menopauza, bufeuri si transpiratie abundenta;

afectiuni genitale – se fac bai de sezut cu infuzie de salvie.

Cum se administreaza:

INFUZIE. O lingura cu frunze de salvie se lasa 10 minute la infuzat in 1-2 cani cu apa fiarta. Se consuma dupa ce se raceste, in special pentru scaderea febrei si digestie usoara.

TINCTURA. Se pun la macerat 2-3 linguri cu pulbere de salvie in 200 mlde rachiu. Se lasa doua saptamani intr-un loc caldut, dupa care se filtreaza. Se iau cate 20-30 de picaturi, de trei ori pe zi, diluate in putina apa, pentru tratarea afectiunilor vasculare sau a strailor de nervozitate.

BAI LOCALE. Se fac cu infuzie de salvie sau decoct.

LEMN-DULCE:Imagine similară

Ce afectiuni trateaza:

probleme de fertilitate la femei si lipsa apetitului sexual – ia 3-4 lingurite cu tinctura de lemn dulce in fiecare zi; cura dureaza 2 saptamani, urmeaza alte doua de pauza, apoi, se reia; menopauza si osteoporoza.

Cum se administreaza:

INFUZIE. Peste o lingurita cu radacina macinata, toarna 250 ml apa clocotita, lasa 10-15 minute, apoi strecoar-o. Bea doua cani cu ceai pe zi.

TINCTURA. Lasa la macerat in 200 ml de alcool trei lingurite cu lemn-dulce maruntit. Dupa doua saptamani, filtreaza preparatul si pune-l in sticlute.

PULBERE. Macina radacina uscata de lemn-dulce. Ia cate un varf de lungurita de 3-4 ori/zi. E buna pentru ulcer si gastrita.

ANASON:Imagini pentru anason

Este recomandat pentru:

astenie si ameteala – se consuma sub forma de infuzie, pentru proprietatile lui tonice;

dureri menstruale – pentru calmarea durerilor produse de menstruatie, se bea decoct de radacina de anason;

lipsa sau intarzierea ciclului menstrual;

tulburari de menopauza.

Cum se administreaza:

CEAI DE SEMINTE. Se piseaza o lingurita cu seminte si se toarna peste ea o cana cu apa fierbinte. Se lasa la infuzat cam 10 minute. Se consuma 2-3 cani pe zi.

TINCTURA. Peste o lingurita cu pulbere de seminte, se toarna 200 ml de alcool si se lasa la macerat timp de doua saptamani. Se iau cate 15 picaturi, de trei ori pe zi.

CRETISOARA:Imagine similară

E recomandata pentru:

afectiuni genitale si tulburari menstruale;

dureri menstruale – in zilele premergatoare ciclului, se beau cate doua cani cu infuzie;

chisturi ovariene si fibroame uterine;

sarcina dificila – ajuta femeile care au probleme in pastrarea sarcinii sa evite avortul spontan.

Cum se administreaza:

INFUZIE. Se toarna cu o cana apa clocotita peste o lingura de planta. Dupa 10 minute, se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi, indulcita cu putina miere.

TINCTURA. Se lasa la macerat doua linguri cu flori uscate si maruntite in 200 ml de alcool timp de 15 zile, dupa care se filtreaza. Se iau cate 10-15 picaturi pe zi pentru: hemoragii intestinale, mastoza fibrochistica, tulburari de pubertate.

BAI LOCALE. Sunt bune pentru tratarea leucoreei, vaginitei si diverselor probleme ale aparatului genital

Posted in plante de cimp, Romana | Comments Off on Cinci plante care tin de sanatatea femeii

Ciresul Naking (Prunus tomentosa)

13493158_684764798328915_1208765322_o     Prunus tomentosa este un arbust foios rezistent pe perioada iernii, tolerand temperaturi de pana la -45 grade. Creste relativ rapid avand o forma iregulata. Rareori va ajunge la 4 m inaltime si posibil, o latime si mai mare de 4 m. Florile sunt albe sau roz, deschizandu-se odata cu frunzele sau inaintea acestora primavara. Fructul consta dintr-o cireasa, are gustul ca si cireasa normala,  de 5-12 mm de culoare rosu inchis, care se coace vara devreme. Aceasta descriere este valabila pentru aproape orice fruct de cires Naking, dar speciile vor varia. Se poate ca unele plante sa dea fructe  roz, aproape albe, si nu rosii. Fructele unor plante se vor coace vara tarziu si nu vara devreme.

Ciresul Naking este crescut in regiunile reci, semiaride ale Asiei. Este una din cei mai cultivati arbusti fructiferi din Rusia. A fost introdus in America de Nord in 1882 si a fost primita imediat cu mare entuziasm.

Prefera un loc insorit si va creste natural intr-o varietate de soluri. Planta este rezistenta si la seceta.Ciresul Naking creste sub forma de arbust care se inmulteste pe latime, sau un copac mic cu multe tulpini. Pe langa rezistenta foarte buna la inghet, acest arbust mai are o calitate deosebita: aspectul placut. Aceasta planta are un aspect placut in trei din cele patru anotimpuri. Toamna nu are o culoare spectaculoasa, dar iarna cand scoarta nu va mai fi ascunsa sub frunzele dense ale plantei, aceasta va avea un aspect lucios de culoare portocalie maronie. Primavara ciresul Naking va fi printre primele plante care va inflori in timp ce altele nici nu dau semne de viata. Florile vor fi grupate in manunchiuri imbracand crengile pe toata lungimea lor.

Florile sunt foarte rezistente la inghet, o caracteristica de dorit la o planta care infloreste atat de devreme. Astfel ca, spre deosebire de alte plante care infloresc tot in aceeasi perioada, ciresul Naking va avea o recolta bogata.  Vara devreme aduce cu ea fructele care si ele vor avea un aspect placut si de asemenea frunze verzi vor acoperi tulpinile.

Ciresul Naking va creste in aproape orice loc insorit si un sol bine drenat, dar e posibila cresterea lor si la umbra (desi recolta nu va fi la fel de bogata). Plantele pot avea o durata de viata de pana la cincizeci de ani. Tunderea anuala, desi nu e o necesitate, va spori recolta si calitatea fructelor. Tundeti iarna tarziu, cu scopul de a mentine tufisul deschis astfel incat toate crengile sa aiba acces la lumina si aer. Unele crengi vor fi scurtate, altele inlaturate complet iar altele vor fi lasate neatinse. Aceasta tundere va stimula de asemenea si noi lastari roditori in fiecare an. In culturile din Rusia, arbustii batrani vor fi taiati complet la pamant pentru a se regenera.

Ciresul  Naking nu este foarte sensibil la boli sau daunatori, insa daca acestia apar, vor fi aceiasi cu ai ciresului clasic.Recolta medie de fructe per tufa (in Rusia) este de 6 kg, si poate ajunge si pana la 22 kg. Ciresele Naking nu sunt foarte potrivite pentru comercializare pentru ca sunt prea moi pentru a fi transportate si se strica mai repede. Fructele sunt un pic mai mici decat ciresele normale, dar diferenta e ca atunci cand le culegeti codita va ramane pe creanga, motiv pentru care nici nu rezista atat de mult stocate. Ciresele Naking sunt ideale pentru a fi mancate proaspete imediat dupa ce au fost culese, sau pentru sucuri proaspete

Posted in arbusti fructiferi, Romana | Comments Off on Ciresul Naking (Prunus tomentosa)

Graul spelta -cea mai buna cereala

  Despre graul spelta se spune intr-un citat din Sfanta Hildegard din Bingen: “Graul spelta este cea mai buna cereala… Grasa si plina de forta si mai fina decat toate celelalte cereale. Ea da celui ce o mananca o carne buna si ii pregateste un sange bun. Firea o face vesela si convingerile pline de seninatate. Oricum o mananca oamenii, ca paine sau altfel ca mancare, este buna si usor de digerat. Daca cineva este atat de bolnav incat de slabiciune nu mai poate manca nimic se vor lua boabe intregi de grau spelta, se vor fierbe in apa, se va adauga ceva unt sau albus de ou pentru al manca mai usor pentru gustul mai bun si se va da celui bolnav. Aceasta il va vindeca dinspre inauntru ca o pomada buna si vindecatoare.”

Graul spelta ( Triticum spelta) este cea ma veche dintre cereale si stramosul graului comun. Spre deosebire de graul comun, spelta ramane protejat de palee si dupa recoltare si are un gust deosebit, mai intens si amintind de cel de nuca.Dupa origine si gust se poate spune ca graul spelta este fata de cel comun ca fragutele fata de capsuni. Spelta a fost cultivata de celti si vechi egipteni, acum 5000 de ani era cunoscut in sud-vestul Asiei, iar in Caucaz se gaseste in situri arheologice datate cu cinci pana la sase mii de ani inaintea lui Hristos.Ca principala cereala pentru paine graul spelta a fost laudat in vechiul testament. In Europa s-a identificat prima data din jurul anului 1900 i. H.Graul spelta reuneste in mod ideal avantajele unei hraniri integrale: pe langa un continut ridicat de fibre este bogat in vitaminele A, E, B1, B2 si in niacina (vitamina PP), care este necesara pentru functionarea nervilor, pentru un metabolism bine reglat si pentru piele. De asemenea si continutul de acizi grasi esentiali si de minerale (fier, magneziu, fosfor si calciu) este mai ridicat decat la alte soiuri de cereale.Microelemente si substante vitale cum ar fi albumine de calitate, hidrocarburi complexe si grasimi, precum si energie solara inmagazinata in concentratie inalta caracterizeaza aceasta super-cereala. Despre graul spelta se spune ca stimuleaza metabolismul si activitatea rinichilor si produce o dezintoxicare a organismului. Consumatorii lui afirma ca acesta creste starea de bine si capacitatea de performanta.Cateva date de analiza:Valori nutritionale medii ale graului spelta:

Valoarea calorica: 198 kcal/100g;carbohridati: 62%;proteine: 14%;lipide: 2,8 %;fibre: 8,8%.Graul spelta are un continut de grasimi mai mare decat cel comun: grau spelta: 2,8 %; grau comun: 1,8 %( Sursa: Coors, U., Speer, K. si Luekas,B., Univ. Hohenheim).

Graul spelta contine Thiocyanat, ceea ce are un efect vitalizant, de stimulare a imunitatii si antiinflamator (Sursa: Weuffen, W.-Uni, Greifswald).Graul spelta are un continut mai mare de L-Tryptophan:precursorul hormonului de buna dispozitie si neurotransmitatorului serotonina (sursa: Hertzka, G. Dr. med. Konstanz).Graul spelta are un continut mai mare de acizi grasi nesaturati, indeosebi de acid linoleic si acid linolenic: activeaza lipidele necesare generarii celulelor nervoase.Graul spelta preia mai putine metale grele din mediul inconjurator decat cel comun (sursa: Schenken, H. Univ. Hohenheim).

Posted in cereale, Romana | Comments Off on Graul spelta -cea mai buna cereala

Health benefits of wheat

Wheat is  the most common cereal available all over the world and is in even higher demand  due to its abundant health benefits.  Wheat has shown itself to be one of the most successful and sustainable cereals crops in the world. Wheat cultivation is done at higher latitudes and is primarily used for baking bread products. Foods like bread, pasta, crackers, bagels, cakes, and muffins are just a few common examples of wheat sources. Wheat is believed to be one of the most wholesome food items, and it ensures a diet rich in nutrients.

Wheat is able to provide you with an immense energy source due in all parts of the grain kernel, including the bran, germ, and endosperm. The nutrient value of wheat is retained even after processing it into flour. However, if you wish to get the maximum benefit out of wheat products, it’s advisable to choose wheat products that are made from whole-wheat flour rather than the refined varieties

Wheat is rich in catalytic elements, mineral salts, calcium, magnesium, potassium, sulfur, chlorine, arsenic, silicon, manganese, zinc, iodide, copper, vitamin B, and vitamin E.  Wheat is recommended to treat sterility. Since germinated wheat comprises 2 or 3 times more vitamin B than common wheat; the seeds are used for useful for treating gastrointestinal conditions, skin diseases, respiratory illnesses, and cardiovascular ailments. Wheat is also known to help balance cholesterol levels and protect the heart.

Wheat has a natural ability to control weight in everyone, but this ability is more pronounced among women. The American Journal of Clinical Nutrition has shown through research that whole wheat, rather than refined wheat, is a good choice for obese patients. Women who consumed whole wheat products over long periods showed considerably more weight loss than the others subjects.

Wheat is the most popular and easily available bulk laxative. Three cups of wheat consumption per day is enough for an individual to live a long, healthy and disease-free life. When you maintain a fiber-rich diet comprised of wheat breads and cereals that are high in bran, you can be confident that problems such as pain, flatulence, nausea, constipation, and distension will be alleviated in no time. Diverticulitis often occurs due to inflammation and lower intestinal pains. This can also lead to chronic constipation and unnecessary straining, which can result in a sac or a pouch in the wall of the colon. Such cases can be easily dealt with naturally by keeping up with a fiber-rich diet and including whole grain wheat on a regular basis.

People who eat whole grains as part of a healthy diet have a reduced risk of some chronic diseases. While benefits are most pronounced for those consuming at least 3 servings daily, some studies show reduced risks from as little as one serving daily. The message: every whole grain in your diet helps!

 

Posted in cereale, English | Comments Off on Health benefits of wheat

Fasolita si beneficiile ei

Cultivata este specia Vigna sinensis L., ce cuprinde mai multe varietati.Fasolita a fost luata in cultura in Africa Centrala, unde se intalneste spontan. A fost cultivata apoi in Asia Mica si Orientul Apropiat, de unde a ajuns in Europa, fiind cultivata de greci si romani Fasolita s-a cultivat in Europa pana cand a fost adusa fasolea comuna (Ph. vulgaris) din America, mai productiva si cu cerinte termice mai reduse, careia fasolita „i-a cedat acesteia numele, locul in cultura si consum, retragandu-se intr-un anonimat”in Europa Central – Estica se mai mentine in cultura in trei zone: nisipurile din sudul Olteniei, masivul nisipos din estul Ungariei si nisipurile din sudul Ucrainei .Pe glob a ramas in cultura in cateva zone cu conditii de clima mai aride, unde s-a impus fata de fasole, pe circa 9,8 milioane ha, din care cea mai mare parte in vestul Africii Centrale, S.U.A. etc.

Fasoliţa reprezintă una dintre cele mai bune soluţii economice pentru zonele supuse fenomenului de aridizare. Iată de ce: sistemul radicular puternic şi stratul ceros de pe frunze îi oferă rezistenţă la secetă, ajungând să suporte temperaturi la suprafaţa solului şi de 60°C.  Prin conţinutul ridicat în proteină (22,9-28,8%), amidon (47,5-56,5%), boabele de fasoliţă se pot folosi cu succes în alimentaţia omului şi a animalelor. Faţă de fasole şi alte leguminoase, fasoliţa se evidenţiază printr-un conţinut mai scăzut în celuloză, umflarea boabelor în grad mai mic, fierbere în timp mai scurt, nu produce gaze în tractul digestiv şi are un grad ridicat de digestibilitate. Indicele ureazic foarte scăzut şi acidul prusic absent indică folosirea directă a fasoliţei în hrana animalelor, fără alte prelucrări, cum necesită alte leguminoase (soia). De asemenea, prin conţinutul ridicat în vitamina C (30,6-42,58 mg/100g s.u.), păstăile verzi de fasoliţă se pot folosi în alimentaţia omului sub formă proaspătă, conservată sau congelată.

Semintele de fasolita contin in medie 26,0% proteina; 1,6% grasimi; 52,0% substante extractive neazotate si 4,0% celuloza. Fasolita se remarca printr-un continut mai scazut de celuloza, fierbere mai rapida si digestibilitate mai mare decat fasolea si alte leguminoase.

Fasolita  are radacina   pivotanta   profunda   si   puternic ramificata, tulpina cu forme oloage sau volubile, frunzele ca la fasole dar glabre, florile grupate cate 2 – 3, de culoare alba sau violacee. Pastaia este ingusta si lunga (8 – 15 cm), cu 7 – 10 seminte. Fasolita are seminte cu hilul excentric, masa o 1000 boabe de 100 – 200 grame .Fasolita are pretentii termice ridicate, germinand la minimum 12°C. Constanta termica este de circa 1960°C, in 95 – 100 zile.

Cerintele fata de sol sunt reduse, fasolita putand valorifica terenurile sarace, nisipoase . Semanatul se face cand solul are 12°C, in randuri simple la 50 – 70 cm, in benzi (70/15 cm), la 5 – 8 cm adancime. Densitatea de semanat este de 20 – 25 plante/m2, folosind pentru productia de boabe 40 – 50 kg samanta la ha. Pentru furaj sau ingrasamant verde se seamana mai des, folosindu-se 60 – 70 kg samanta/ha.

 

Posted in leguminoase boabe, Romana | Comments Off on Fasolita si beneficiile ei

Ce trebuie de ştiut pentru a deveni un producător de produse ecologice.

       Foarte multe firme din ziua de azi încearcă să îşi atragă clienţii prin reclame      la       produsele alimentare pe care le comercializează şi despre care afirmă că sunt … ”ca la mama acasă”.

Două aspecte din viaţa de zi cu zi care demonstrează faptul că revenirea la o agricultură  ecologică-naturală, în care nu se utilizează chimicale, este prioritară, pe măsură ce consumatorii sunt tot mai exigenţi.

Uniunea Europeană pune un accent deosebit pe obţinerea produselor vegetale sau animale prin procedee ecologice şi îi încurajează pe cei care doresc să practice o astfel de agricultură. Revenirea, însă, la aceste procedee nu este tocmai simplă, întrucât regulile sunt foarte stricte, astfel încât produsul final să fie într-adevăr complet natural, ecologic.

Voi  prezenta pe scurt ce înseamnă, de fapt, agricultura ecologică, regulile care trebuie respectate pentru ca un produs să obţină calificativul de produs ecologic şi paşii pe care un fermier, care doreşte să practice agricultura ecologică, trebuie să îi facă

Ce înseamnă agricultura ecologică?

Agricultura ecologică (termen similar cu agricultura organică sau biologică) este un procedeu modern de a cultiva plante, de a îngrăşa animale şi de a produce alimente prin utilizarea acelor procedee şi tehnologii care se apropie foarte mult de legile naturii – nu utilizează fertilizaţi şi pesticide de sinteză, stimulatori şi regulatori de creştere, hormoni, antibiotice şi sisteme intensive de creştere a animalelor

Agricultura ecologică se deosebeşte, astfel, fundamental de agricultura convenţională. Procesul şi procedurile de obţinere a produselor ecologice sunt reglementate de reguli şi principii de producţie stricte, care pleacă de la calitatea pe care trebuie să o aibă pământul şi până la obţinerea efectivă a produsului final.

Rolul acestui sistem de agricultură este de a produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului.

Respectarea regulilor şi a principiilor agriculturii ecologice, reglementate prin legislaţia naţională, respectiv controlul întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic de la pământ şi până la produsul final, se face de organisme de inspecţie şi certificare, înfiinţate în acest scop, care eliberează certificatul de produs ecologic.

De la agricultura convenţională la cea ecologică

Trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică nu se face brusc, ci prin parcurgerea unei perioade tranzitorii, numită ”perioadă de conversie”. Aceasta este perioada pe care fermierii o au la dispoziţie pentru adaptarea managementului fermei la regulile de producţie ecologică

Fermele si societatile agroindustriale ecologice sunt, in general, de dimensiuni mici si mijlocii. Mojoritatea acestor ferme ocupa suprafete mici, cuprinse intre 5 si 50 ha. Uneori, cand terenul agricol este putin, potentialul economic si de forta de munca este scazut si sistemele agricole sunt intensive (sere, solarii, ciupercarii, culturi de legume, flori, pomi si vie) sau speciale (cresterea viermilor de matase, a melcilor, a strutilor etc.) suprafata fermei ecologice este chiar mai mica de 5 ha. In zonele cu suprafete intinse de teren si cu potential tehnologic mare, formele ecologice pot fi mai mari de 50 ha, ajungand uneori la 1000-2000 ha.

Durata perioadei de conversie în producţia vegetală, animalieră şi apicultură este de:

• 2 ani pentru culturile de câmp anuale;

• 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii;

• 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;

• 12 luni pentru vite pentru carne;

• 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci;

• 6 luni pentru animale de lapte;

• 10 săptămâni pentru păsări pentru producţia de carne, cumpărate la vârsta de 3 zile;

• 6 săptămâni pentru păsări pentru producţia de ouă;

• 1 an pentru albine, dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale.

Ce trebuie de întreprins pentru a trece la AE

Care sunt primii paşi.

PASUL1 – Informare

Pentru a practica agricultura ecologică, producătorul trebuie să aibă cunoştinţe minime despre acest sector, pe care le poate obţine de la Direcţiile  Agricole raionale ,unde sunt persoane responsabile de acest domeniu,  ACSA, centrele de informare în agricultură  raioane FNFM. Federaţia Naţională Agroinform şi de la asociaţiile de producători şi specialişti care promovează acest domeniu de activitate.

PASUL 2 – Inregistrarea activitatii

–  Urmatorul pas este acela de a-şi înregistra activitatea ca producător, procesator, importator, distribuitor, comerciant în agricultura ecologică la Direcţia pentru  Agricultură  din raionul unde se află unitatea/ferma, prin completarea fişelor de înregistrare care îi conferă calitatea de producător în agricultura ecologică.

PASUL 3 – Contract cu  Organism   de Inspecţie şi Certificare

În vederea inspecţiei fermei sale şi pentru obţinerea certificatului de produs ecologic, producătorul trebuie să încheie un contract cu un organism de inspecţie şi certificare aprobat de Ministerul  Agriculturii si Industriei Alimentare (MAIA).

PASUL 4 – Organizarea comercializării

În vederea valorificării produselor ecologice, producătorul se va adresa firmelor ce au în activitate comercializarea produselor ecologice şi îşi va afişa oferta pe site-ul ce cuprinde cererea şi oferta de produse ecologice:  Ele trebui sa aibă deschis un site  pe Internet.Ar fi bine  să fie deschis www.agricultura-ecologica.md

Produsul agro-alimentar ecologic trebuie să fie însoţit de certificatul de produs ecologic, în original, emis de Organismul   de Inspecţie şi Certificare aprobat  de  MAIA.

Posted in Agricultura ecologica, Romana | Comments Off on Ce trebuie de ştiut pentru a deveni un producător de produse ecologice.

Leguminoasele şi beneficiile pentru sănătate

 În contextul declaraţiei Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite  anul 2016 drept Anul Internaţional al Leguminoaselor  si  sub sloganul „seminţe nutritive pentru un viitor durabil”, Organizaţia Naţiunilor Unite urmăreşte sensibilizarea publicului cu privire la beneficiile nutriţionale a leguminoaselor. Populaţia din ţările în curs de dezvoltare consumă aproximativ 75% de leguminoase în alimentaţia zilnică, în comparaţie cu 25% în cele înalt dezvoltate. Acestea plante sunt cu adevărat apărători ai sănătăţii deoarece o nutriţie sănătoasă, bazată pe produse locale şi ecologice ne va ajuta nu doar la susţinerea producătorului autohton, dar totodată va contribui la un consum mai cumpătat şi mai echilibrat al resurselor care ne înconjoară.Este cunoscut faptul, că una din particularităţile economice de bază de mare importanţă a acestor grupuri de plante leguminoase (familia Fabaceae) o constituie conţinutul înalt de substanţe proteice al boabelor. Din această grupă de culturi fac parte următoarele plante: mazărea, fasolea, soia, lintea, latirul năutul, bobul etc.. Comparând boabele de leguminoase cu cele de cereale, constatăm că primele conţin de două ori, iar în unele cazuri chiar şi de trei ori mai multe substanţe proteice. În afară de conţinutul înalt de substanţe proteice, seminţele unor plante de leguminoase sunt bogate în ulei de o calitate excepţională. Astfel boabele de soia conţin 18-25% ulei, iar cele de arahide peste 50%.  Una din culturile care face parte acestui deziderat este fasolea. Fasolea (Phaseolus L.) face parte din familia leguminoaselor. Dintre leguminoasele pentru boabe fasolea este cea mai răspândită şi ocupă locul doi pe glob. Se cultiva de circa 6 mii de ani. Boabele de fasole sunt bogate in proteine (28-30%) şi după valoarea sa nutritivă se aseamănă cu carnea. Bucatele preparate din fasole sunt foarte gustoase. Boabele, precum şi păstăile verzi, fierte, prăjite sunt digestibile, deoarece conţin cantităţi semnificative de proteine şi vitamine. In păstăile verzi se conţine mult zahar,amidon şi vitamine. In proteinele de fasole sunt aminoacizi esenţiali, care după digestibilitate sunt aproape de carne şi peste. Digestibilitatea lor constituie circa 86% (mai mare decât la mazăre şi linte). In boabele de fasole se conţin aproape toţi aminoacizii, din această cauza, boabele de fasole sunt numite concentrat de aminoacizi esenţiali. In mare parte se conţine lizina, care este necesară mai ales pentru organismul tânar. In păstăile verzi se conţine provitamina A (carotin),complexul de vitamine B, B1, C. Vitamina PP este mult mai mult decât in  paine. De asemenea se conţine vitaminele B2 şi B6. Este mult vitamina B1, care reglementează in organism echilibrul de glucide, grăsimi şi apa. După  conţinutul de calorii (336 calorii la 100 grame boabe uscate), fasolele au calorii de 1,5 ori mai mult decât in pâine, de 3,5 ori mai mult decât in cartofi şi de 5 ori mai mult decât in varză.Fasolea este o comoară de multe minerale şi vitamine. In boabele ei a patra parte sunt proteine, care după valoarea sa nutritiva întrece multe soiuri de carne. Fasolea conţine mult fier, potasiu, magneziu şi alte substanţe necesare organismului uman. Boabele de fasole ca produs alimentar sunt benefice, îndeosebi pentru persoanele care au trecut de pragul de patruzeci de ani din viaţă. Medicii nutriţionişti consideră pe buna dreptate, ca trebuie de inclus in raţia alimentară bucate din fasole de doua ori pe săptămână. Proteinele de fasole sunt digerate de organismul uman la 80 la suta. Boabele de fasole sunt utilizate la pregătirea a diferitor feluri de mâncăruri: supe, umpluturi, condimente, garnituri, pasteturi şi gustări reci, mâncăruri dietice. Soiurile albe sunt folosite pentru supe, iar cele unde boabele sunt colorate pentru felul doi si pentru gustări reci. Boabele de fasole de culoare alba sunt utilizate pentru pregătirea diferitor conserve din carne şi legume şi alte produse conservate. Păstăile verzi a soiurilor zaharate pot fi conservate întregi, din aceasta cauză ele trebuie să fie consistente, iar bobul din păstaie nu trebuie să depăşească mărimea unui bob de grau.Fasolea era cunoscută şi romanilor antici. Despre bucatele din fasole se descrie de către Teofrast ( cu 350 de ani, până la era noastră). Insa romanii vedeau in fasole nu atat un produs alimentar, cit materie primă pentru făina din care prepară lomentum, un produs cosmetic cunoscut pe atunci, care le înlocuia femeilor romane pudra. După parerea lor, ea improspăta de minune pielea, contribuia la lichidarea ridurilor. Timp de secole făina de fasole făcea parte din componenţa fardurilor. La nemti şi acum fasolea este numită boabe pentru fard. Mai apoi fasolea a fost dată uitării,iar europenii au aflat din nou despre fasole după descoperirea Americii, unde din timpurile străvechi o cultivau indienii, care au făcut cunoscută omenirea cu cele mai gustoase varietăţi ale ei. Fasolea comună a fost adusă din America. Tot de acolo au fost aduse şi alte specii de fasole. Fasole decorative erau semanate in gradini, fiind o plantă,care infloreşte frumos şi se caţară in mod neobisnuit. La inceput, europenii confundau fasolea de specii americane cu bobul. Astfel englezii, care au cunoscut fasolea la inceputul sec XVI prin intermediul olandezilor, mult timp o numeau bob olandez, iar rusii,care au adus fasolea in secolul XVIII din Franta şi Turcia o numeau bob francez şi turcesc.

O mulţime de studii au dovedit că nutrienţii şi  ingredientele naturale din fasole ajută la combaterea şi prevenirea diferitor boli. Fasolea are puţine grăsimi şi aproape deloc colesterol. Fiind foarte bogată in fibre vegetale împedică absorbţia zaharurilor şi reduc secreţia de insulină. Utilizarea constanta a mâncărurilor de fasole, îndeosebi de păstăi verzi conduce la scăderea colesterolului din sânge, se intăreşte sistemul imunitar, se reduce riscul de apariţie a diabetului de tip II, se micşorează riscul de cancer la colon.

O altă cultură din aceiaşi familie este mazărea.Mazarea (Pisum sativum L.) de cultura este o planta erbacee anuala. Bogată in substanţe proteice,mazărea se cultivă in scopuri alimentare şi ca plantă furajeră. Conţinând multe substanţe proteice (22-28%) şi calitati gustaive inalte este valoroasă pentru alimentaţie.Mazărea este folosita adesea in alimentatie. Fiind bogată in proteine, glucide , vitamine şi săruri minerale, mai ales in substante azotoase din ea se prepară multe feluri de bucate: supă, salate sau ca pateu, amestecată cu usturoi. E foarte gustoasă şi nutritivă mazărea verde conservata, folosită in calitate de garniture la carne şi peşte. Fără ea nu sunt gustoase salatele, vinegretele şi alte aperitive. Din făina de mazăre se prepară pireuri, sosuri. Mazărea este de asemenea folosită ca supliment in diferite  tipuri de paine si cârnaţuri.Ea este bogată in fibre, vitamina A, fier, zinc, fosfor, mangan, magneziu, potasiu, proteine. Conţine beta-caroten şi luteina, benefice pentru sanătatea ochilor. Combate oboseala, contribuie la intărirea sistemului imunitar.Mazărea se află printre alimenetele cele mai bogate in vitamina B1.Consumul de mazăre ajută la reducerea riscului apariţiei bolilor de inimă. Mazărea ajută la stabilizarea nivelului de zahăr din  singe .

 O altă cultură care face parte din  aceiaşi familie este bobul Bobul de gradină –(Vicia faba (L).este o plantă erbacee, anuală, autogamă, legumicolă, cu valoare terapeutică, originară din bazinul mediteranean. Această legumă se cultivă şi se consuma incă din epoca bronzului. Bobul nu a trecut neobservat nici în Roma, localnicii folosindu-l chiar şi la fabricarea pâinii in amestec cu grâul. Şi in antichitate era apreciat ca plantă alimentară de egipteni, evrei, greci. De altfel, marele matematician Pitagora il recomanda discipolilor săi, datorită proprietăţilor sale.Bobul nematurizat, care se foloseşte in alimentaţie, conţine mai multă proteină decât mazărea verde şi fasolea pentru păstai. In el se găsesc 32-37 % de substanţe proteice, 50-60 % de hidraţi de carbon, 2,2% de grăsimi, de asemenea carotina (0,22 mg ) şi acid ascorbic (33mg). Sunt utilizate şi boabele mature-pentru supă sau fierte innăbuşit. Boabele conţin de asemenea celuloză, săruri minerale de sodiu, potasiu, fosfor, calciu, fier, magneziu, mici cantitati de vitamine A, B, B2, C. Păstăile verzi conţin apă, proteine, grăsimi, substanţe extractive neazotate, celuloză, vitaminele B, B2, C şi au o valoare energetică de 101 kcal la 100 g.Bobul seamănă foarte mult cu mazărea, având însa păstăi maronii, cu boabe cafenii-roşiatice. Decorticate şi mâncate crude, cu puţină sare, păstăile tinere de bob conţin multă vitamina A,B,C, care convine oricărui stomac oricât de sensibil. Uscate, după macerare în apă, din tecile de bob se prepară supe şi pireuri foarte bogate în fier şi sulf.Descoperirea principiilor curative ale bobului l-a repus pe lista seminţelor de legume uscate consumate, an de an, locul său apropiindu-se vertiginos de poziţiile de frunte, alaturi de mazărea uscată şi de fasole. Tecile de bob făcute ceai ajută la gută, reumatism chiar vechi, durerile încheieturilor, nisip urinar sau la vezica biliară. Tulpina, frunzele, florile şi păstăile au acţiune diuretică şi sedativă. Curele cu boabe sau cu parţi aeriene de Vicia faba sunt recomandate in tratarea afecţiunilor aparatului urinar, in colici nefritice, litiaza renală, inflamaţii ale prostatei, reumatism. Se utilizeaza partile aeriene ale plantei sau cenusa rezultată din arderea tulpinilor şi a păstăilor.

 Lintea este de asemenea o cultură leguminoasă. Ea se cultiva din vremurile antice. Boabe de linte au fost descoperite in cantităţi mari in construcţiile din epoca de bronz.Egiptenii antici preparau bucate din boabe de linte.Boabele acestei culturi, ei le transformau in făină şi coceau pâine. Pe renumitul tablou din templul lui Ramzes III din Teba este redată brutaria faraonului şi un bucatar stand lingă două cosuri de linte. Egiptenii puneau pâine din linte in mormintele celor decedaţi drept mâncare, care il insoţeste pe om in viata pământească şi in viata de pe cea lume. La grecii antici lintea servea drept aliment de toate zilele pentru poporul simplu.Ca şi toate leguminoasele, lintea se evidentiează printre alte plante leguminoase prin conţinutul inalt de albumină (24 grame in 100 g de linte) şi glucide (53 g in 100 g linte) , inclusiv cca 40 g de amidon) şi alte  substanţe minerale ca potasiul, fosforul, vitamine din grupul B etc.In antichitate lintea se considera planta medicinală. Cu ea erau tratate dereglările gastrice şi bolile de nervi. Nu intâmplător denumirea latina a lintei “Lens”, provine de la cuvântul “Lentus-lent” Medicii din Roma antică afirmau ca folosirea sistematică a lintei il face pe om mai calm şi răpdător. şi in prezent proprietăţile curative ale lintei sunt folosite pe larg. Lintea conţine multe fibre solubile, care protejează inima, scăzând nivelul colesterolului. Mai mult, ameliorează constipaţia. Lintea totodata ajută şi in cura de slăbire. Iar conţinutul înalt de proteine şi fibre asigură o senzaţie de satietate de durată. Fosforul din linte ajută la menţinerea sănătatii oaselor si a dinţilor, contribuie la dezvoltarea şi regenerarea ţesuturilor şi stabilizează pH-ul sanguin. Lintea mai este recomandată şi femeilor insarcinate deoarece conţine acid folic care ajută la dezvoltarea sănătoasă a fătului. Cele mai indicate sortimente de linte pentru alimentaţie sunt lintea verde şi cea rosie, pentru că isi păstrează cel mai bine forma şi proprietăţile in urma fierberii.Lintea poate fi utilizată la prepararea supei, cat şi diferitelor garnituri. Cel mai placut gust il are lintea cu boabe de culoare verde-inchisă.Fierbind legumele cu o cantitate mică de lichid ( apa, bulion, lapte), e de dorit să se adauge puţin unt ori ulei vegetal (o linguriţă), ele fac ca legumele,mai ales lintea, sa fie mai gustoase. Lintea fierbe mai repede decât alte leguminoase şi este mai usor asimilată de organism.

O altă cultură care  este din familia leguminoaselor şi se foloseşte în alimentaţie este latirul. Latirul (Lathyrus sativus L.) în popor e cunoscut sub diverse denumiri: cina, lintea pratului, mazărea dentală, cicericula, dentisor Este o planta anuala preţiosă,care are o vechime mare ca cultură. Se cultivă pe larg specia Sativus. Mai puţin răspândită este specia Tingitanus.Latirul reprezinta o plantă de cultură valoroasă prin utilizarea ei.Mari suprafeţe ocupă latirul in India, Spania, Portugalia, Orientul Apropiat, nordul Africii. În Moldova este cultivat pe suprafeţe mici. El este folosit in alimentaţia oamenilor şi hrănirea animalelor. Făina din boabele latirului se foloseşte (10%) la prepararea pâinii gustoase. Boabele se folosesc  pină la maturizare, in stare verde, cât şi cele maturizate in formă de garnire. Boabele de latir conţin in medie 24% proteină; 53% substanţe extractive neazotate; 2% grăsimi; 4% celuloză etc. După conţinutul de proteine depăşeşte mazărea,fasolea şi alte leguminoase pentru boabe.Din boabe de latir se poate obţine cazeina,calitatea ei fiind aproape de cazeina de origine animală. Planta mai conţine de asemenea, saponine, substanţe amare, o cantitate mica de alcaloizi, flavonoide, oligoelemente :mangan, fier, cupru, crom etc. Boabele de latir pot fi folosite in alimentaţie doar dupa fierbere. In calitate de plantă medicinală este folosit latirul de cimp, latirul de primavara. Latirul se recomanda de utilizat la vindecarea bronşitei cronice, contra pneumoniei. Boabele pregătite cu alcool pot fi folosite in homepatie. Totodată in medicina populară latirul se foloseşte la combaterea diareei. Se mai foloseşte şi infuzia de rădăcini din latir in caz de insomnie şi pentru dureri de inimă. Urmări secundare la utilizarea latirului nu s-au observat.

             O altă plantă leguminoasă este năutul. Năutul (Cicer Arietinum) reprezintă o sursă preţioasă în alimentaţie, deoarece conţine in boabe substanţe proteice şi posedâ inalte calităţi gustative şi curative. Boabele de năut  conţin 24% proteine, 64% carbohidrati,5%grasimi,6%fibre,magneziu,zinc,mangan,cupru,fosfor,fier,molibden,calciu,acid folic,fibre,triptofan,complexul de vitamine B. Fiind  bogat in fibre ajută la scăderea colesterolului total şi trigliceridelor,la scăderea riscului de cancer al colonului,iar datorită conţinutului de triptofan poate fi util celor cu tulburări de somn.Reduce riscul de boli cardiovasculare,acest lucru se pare că se datorează conţinutului in fitonutrienti cu rol antioxidant,fitonutrienţi reprezentaţi de flavonoide.Ajută la stabilizarea glicemiei sanguine,iar datorita conţinutului inalt de fibre şi proteine care stabilizează digestia, poate fi de ajutor in curele de slabir. O cană de năut are 250 calorii şi ne asigură 50 % din necesarul zilnic de fibre şi 30% din necesarul de proteine. Datorita conţinutului in purine care sunt metabolizate in acid uric,este contraindicat celor cu probleme renale,sau gută.

O altă cultură de utilizare dublă este soia.Soia este planta bogată in proteine şi grăsimi şi este in stare să satisfacă cat mai complect cerinţele de hrana a organismului uman. Dintre plantele de cultură soia se deosebeste printr-o reusită imbinare de substanţe chimice preţioase, care prezintă o mare valoare.Faptul acesta şi determină utilizarea ei variată in alimentaţia omului şi totodată in diferite scopuri tehnice. Conţinutul de substanţe proteice al semintelor de soia variază intre 36-48 %, iar al grăsimilor-intre 17-26%. In ceia ce priveste conţinutul de substanţe proteice soia  ocupa primul loc printre leguminoasele ce se cultivă, iar in privinţa grăsimilor ea nu este intrecută decât de rapiţă şi de arahis, care conţin circa 49-50% de substanţe proteice.  In seminţe şi masa verde de soia se mai conţin hidrati de carbon, săruri minerale, vitamine, fermenti şi alte substanţe. Albumina de soia se caracterizează printr-un inalt grad de dizolvare in apă. Această insuşire  usurează şi simplifică mult utilizarea ei in industria alimentară şi tehnică. Proteinele de soia conţin toţi aminoacizii strict necesari organismelor vii.In comparatie cu porumbul soia conţine de două ori mai mult astfel de aminoacizi valoroşi ca lizina şi de trei ori mai  mult triptofan. Din punct de vedere nutritiv,valoarea importantă a seminţelor de soia constă nu numai in structura compoziţiei lor chimice, dar mai cu seama şi in gradul inalt de digerabilitate al substantelor proteice (77-92 %), al grasimilor (94-100 %) şi al hidraţilor de carbon (79-100 %). După calităţile lor digestibile seminţele de soia se apropie de cele ale carnii şi oulelor. Din aceste motive soia este folosită pe scară largă in industria alimentara şi anume in industria conservelor, la fabricarea painii., in industria de carne şi de lapte. Făina de soia se foloseşte la prepararea bomboanelor şi prăjiturilor. Boabele uscate de soia se folosesc la prepararea cofei, cacao,ciocolatei a prafului de lapte, laptelui condensat etc.Din uleiul rafinat de soia in amestec cu slănina se produce margarina. În ţările din Asia de mult timp se fabrică lapte şi brinză. In ultimii ani aceste produse sunt utilizate in mare parte şi in Europa. Continutul inalt de fosfor organic sub formă de lecitină, vitamine, diferiti fermenţi şi alte substanțe curative fac ca semințele de soia să fie  apreciate și in medicină. Astfel,in industria farmaceutică soia este utilizată ca materie primă pentru fabricarea medicamentelor ce  sporesc  capacitatea de munca., trateaza neurastenia, diabetul  zaharat si alte boli.

 

Posted in leguminoase boabe, Romana | Comments Off on Leguminoasele şi beneficiile pentru sănătate

Visinul obisnuit si beneficiile pentru sanatate

        Visinul obisnuit (Cerasus vulgaris Mill.) este din familia Rosaceae. Este originar din Asia si este raspandit in Euroasia si Africa de Nord, unde este fregvent cultivat, dar este intalnit si in flora spontana. Prezinta  o serie de varietati cultivate. Prefera soluri usoare cu umezeala suficienta, cu o buna aeratie, dar poate creste si pe pante erodate. El este un arbore obisnuit cu o inaltime de la 2,5 pana la 6 m, cu ramuri roscate si scoarta neteda, cu coroana rotungita, al carei dimensiuni variaza in functie de soi. Frunzele  sunt oval-alungite, ascutite la margine, dintate. Flori albe mici, dispuse in umbele de glomerule scurt-cordiforme. Fruct-drupa globuloasa,rotunda cu petiolul de 3-4 cm, cu pelita subtire, de culoare rosie-inchisa, pulpa de un roz consistent, cu  gust dulce-acrisor.

            Se utilizeaza coditile fructelor coapte. cleiul de pe tulpina, fructele si ramurile tinere. Fructele sunt bogate in glucide (glucoza, fructoza, zaharoza), inozit si acizi organic (citric, malic). Cantitatea mare de taninuri si antociani, vitamina P actioneaza ca dezinfectant si antidiuretic. De asemenea contine o cantitate mare de  vitamina A,C,B,B1,B2 si PP, ioni de Na, K, Ca, Mg ,Fe, P, Cl, protein, lipide. Coditile contin saruri de potasiu, taninuri de natura catehica, flavonoizi,supomine.

Fructele  se folosesc proaspete. Din coditile de la fructele consumate se  poate prepara ceai in conditii casnice.Pentru industria ceaurilor, unde se cer cantitati mari, acestea se pot procura de la fabricile de conserve.Coditile se recolteaza de la fructele neprelucrate. Se indeparteaza toate impuritatile, dupa care se spala, se zvanta si apoi se usuca la soare. Stratul de codite de 5-10 cm  se va intoarce zilnic pentru  a se evita deprecierea prin mucegaire sau brunificare.

Fructele, cozile si uleiul din miezul samburilor au utilizari terapeutice in medicina umana. Utilizand produsele  obtinute  ele  elimina sindromul anemic,combat diareea, previn sau elimina procesul gripal, previn guta, elimina sau limiteaza procesul inflamator, contribuie la scaderea temperaturii corpului in cursul  diferitor stari febrile, previn sau amelioreaza procesul reumatic, favorizeaza eliminarea substantelor toxice din tumorile corpului si facilitiaza transpiratia si digestia. Coditile au insusiri astringent, diuretice, antidiareice, sunt un bun  antiinflamator renal, fiind utilizate  in afectiunile catarale ale tractului urinar in cistite, pielite, pielonifrite etc. Fructele se folosesc la prepararea bucatelor dietice pentru vindecarea bolilor renale,hepatice, diabetic, cardiovasculare si pentru atenuarea anemiei, a starilor de stress, litiazei, obezivitatii, cistitei, pielonefritelor, artritei, prevenirea imbatranirei. Cleiul se utilizeaza in cazul micozelor cutanate, ulceratiilor cutanate sangerande. In medicina populara cleiul de visin murat in rachiu de drojdie se aplica pe taieturi pentru  oprirea sangelui si vindecarea ranilor. Fructele provoaca eliminarea substantelor toxice, favorizeaza transpiratia, digestia. Sunt revitalizante pentru batrani. Fructele zdrobite se aplica pe fata si pe gat pentru a da  elasticitate pielii. Consumarea  fructelor proaspete, in fiecare zi cate 500-1000 grame, se recomanda pentru  tratarea, afectiunile renale, ale cailor respiratorii, afectiunilor cardiace.

Posted in arbusti fructiferi, Romana | Comments Off on Visinul obisnuit si beneficiile pentru sanatate

Vascul si beneficiile pentru sanatate

       Vascul  (Viscum album  J.) este din familia Viscaceae. Este un arbust semiparazit, epifit,se fixeaza pe arborii-gazda prin haustorii. Are tulpina erecta, puternic ramificata, globuloasa de 20-30 cm in diametru. Frunze opuse, ingust –eliptice sau in forma de lopatica, palid-verzui, intregi, de 5-7 cm lungime. Flori mici, galbene, simple tetramere. Florile masculine sunt mai mici decat cele feminine. Infloreste in perioada aprilie-mai, fructele se coc in perioada iunie-iulie. Fructele nu se folosesc deoarece sunt toxice. Planta contine viscina, acid viscic, sase viscotoxine, amine, trei  viscolecitine, saponozide,triterpenice, taninuri, saruri minerale, aminoacizi liberi, acizzi grasi, oleic,linoleic, palmitic, un amestec de esteri, zaharuri,alcooli.

 Vascul se poate recolta tot anul, dar perioada recomandata este noiembrie-aprilie,deoarece recoltatul este mult mai usor, datorita desfrunzirii plantelor-gazda. Mai bune specii,unde creste vascul sunt:mesteacanul, frasinul, marul si parul. Nu se recomanda recoltarea vascului de pe speciile de artar, salcie, tei ,plop. Materialul recoltat se usuca la umbra, in poduri acoperite cu table, intizand ramurile jos sau atarnate pe sfori. Nu se recomanda uscarea in uscatorii cu aer cald deoarece produsul se brunifica.

            Ramurile cu frunze de vasc au  efect hipotensiv, antispasmodic,cardiac, citostatic,diuretic, stimulant, tonic si vasodilatator. Actiunea  hipointensiva imediata si de lunga durata se datoreaza continutului de saponozide, astfel fiind un remediu eficace in hipertensiune arteriala, ajuta in ateroscleroza si tulburari  circulatorii, afectiuni cardiac cu substrat nervos, angina pectoral, insuficienta cardiaca. Se utilizeaza in amestec cu alte plante la tratarea hemoroizilor. Maceratul se foloseste cu rezultate  bune in perioada de menopauza, iar sucul  de vasc se recomanda in caz de sterilitate la femei. Amelioreaza crizele de astm bronsic si tuse convulsive. A fost demonstrat  experimental efectul antitumoral al vascului. Medicina naturista romana recomanda utilizarea maceratului de vasc de stejar pentru barbati si de mar pentru femei in tratarea cancerului la cap, ficat, rinichi, stomac, pancreas, organelle genitale si intestine. Este benefic in tratarea epilepsiei si a altor tulburari nervoase convulsive (nevroze, isterii, emotivitate).

 In Nepal  in medicina populara, pasta  obtinuta din planta  de vasc se folosea la tratamentul ranilor si furunculozelor, precum si in cazul dislocarii oaselor. Infuzia din vasc in amestec cu ungurasul, vinarita si sunatoarea se foloseste pentru bai de sezut in isterii, tulburari sensitive si paralizii.

 In unele tari vascul  se utilizeaza ca planta ornamentala de apartament pe perioada sarbatorilor de iarna.

 Preparatele din vasc in orice forma se administreaza sub supravegherea medicului.

Posted in Arbuşti, Romana | Comments Off on Vascul si beneficiile pentru sanatate

Graul si beneficiile pentru sanatate

      Grâul face parte din ordinul Graminalis, familia Gramineae, genul Triticum. Acest gen cuprinde numeroase specii diploide, tetraploide şi hexaploide, din care două sunt mai importante: grâul comun (Triticum aestivum ssp vulgare), care ocupă 90% din suprafaţa cultivată cu grâu şi grâul durum sau arnăut, sau tare (Triticum durum sau Triticum turgidum conv. Durum), care se foloseşte pentru prepararea pastelor făinoase.

   Bobul de grau contine calciu, magneziu, fosfor, aproape toate vitaminele B, antioxidanti precum vitamina E, celuloza, fibre. In coaja lui exista aminoacizi esentiali – proteine ce nu pot fi sintetizate de organism si ar trebui consumate ca atare; insa la grau, acestea dispar in urma procesului de fabricare a fainii albe.

Grâul este un produs  important pentru dieta noastră, fiind folosit în prepararea unei game largi de produse şi mâncăruri. Însă numai grâul integral poate fi considerat sănătos. O grână integrală este aceea, care  conţine tărâţă, germeni, endosperm şi astfel la măcinare nu se pierd vitaminele, mineralele şi proteinele. În procesul producerii făinurilor rafinate sunt păstrate doar endospermele, apoi produsul este prelucrat pentru a deveni alb. Grâul integral şi făina din grâu integral au un termen de valabilitate mai mic faţă de faină albă şi o culoare gălbui-închis. Dintre beneficiile grâului integral enumerăm:

1. Scade riscul apariţiei diabetului de tip II. Grâul integral este o sursă excelentă de magneziu, mineral care joacă un rol important în activitatea enzimatică, ce rezultă în producerea glucozei şi a insulinei. Mai mult chiar, în urma unui studiu recent s-a ajuns la concluzia că persoanele care consumă grâu integral şi produse din făină integrală au riscul scăzut (cu 31%) de a dezvolta diabet de tip II, comparativ cu persoanele care consumă produse din făină albă.

2. Sprijină procesul digestiv. Grânele integrale conţin fibre (solubile şi insolubile), importante pentru prevenirea constipaţiei şi pentru menţinerea unui echilibru între zaharurile din organism. O persoană adultă trebuie să consume între 30 şi 35 de grame de fibre zilnic pentru a avea o digestie eficientă. Aportul zilnic de fibre previne cancerul de colon.

 3. Joacă un rol important în sănătatea feminină deoarece conţine lignani, fitonutrienţi ce acţionează precum hormonii, protejând împotriva excesului de estrogen. Astfel, ar putea preveni cancerul de sân. 4. Este foarte nutritiv. Grâul integral conţine fitonutrienţi şi antioxidanţi precum quercitină, curcumină, acid ellagic şi catechini. De asemenea, este o sursă ideală pentru calciu, fier şi selenium. http://www.ziarulring.ro/stiri/sanatate/251162/4-BENEFICII-neasteptate-ale-GRAULUI-integral

O gama larga de beneficii   are graul incoltit.Graul incoltit poate fi folosit si fara sa urmezi o cura propriu-zisa, ci consumat pur, ca aliment. Boabele germinate se pot adauga in salate de legume, au un gust foarte bun alaturi de rosii, ciuperci, salata verde, ceapa.

                 Cum se prepara grau  incoltit?

Se ia circa un kilogram de grâu din ultima producție, după care se cerne printr-o sită. După ce impuritățile au fost eliminate se spală foarte de bine, în mai multe ape. Apoi se ia grâul curat și se pune într-o oală destul de mare peste care se toarnă apă. A doua zi în jurul prânzului, grâul se spală sub jetul de apă și apa din oală este înlocuită cu una proaspătă. Această operațiune se efectuează și seara. În timpul spălării nu trebuie amestecat grâul. După mai multe zile, în care cele două acțiuni zilnice trebuie repetate, se poate observa cum embrionul a ieșit din fiecare bob. Pentru a fi gata, embrionul trebuie să aibă o dimensiune de cel puțin 2-3 milimetri, iar rădăcina să fie până în 5 milimetri. Când aceste cerințe sunt îndeplinite, se ia grâul încolțit și se bagă în borcane, care se acoperă cu un capac pentru ca aerul să nu pătrundă. Borcanele se depozitează fie într-un loc răcoros sau chiar la frigider.

Posted in plante de cimp, Romana | Comments Off on Graul si beneficiile pentru sanatate