Coacazul si efectele benefice

 

Coacăzul este un arbust originar din Tibet (Asia) şi extins în flora spontană şi cultivată in Europa de aproximativ 400 de ani. A fost plantat, mai întâi, în Olanda, Danemarca, Suedia şi nordul Germaniei, unde creşte spontan prin păduri, mai frecvent în zonele colinare, cu peste 600 mm precipitaţii anuale, având şi o mare rezistenţă la ger. În stare sălbatică, preferă zonele temperate mai umede şi răcoroase, ferite de vânturi puternice.

Atât fructele, cât şi frunzele şi mugurii au fost mult apreciate, încă din vremuri îndepărtate pentru virtuţile lor medicinale. Treptat au fost constatate şi alte virtuţi medicinale. În mod deosebit, fructele au proprietăţi diuretice, depurative, pectorale, sudorifice, stomahice, antidiareice, anticolitice, astringente, hipotensive, antireumatice, antigutoase, antiinflamatoare, vermifuge, antiscorbutice, antihemoragice, antiinfecţioase, cicatrizante, vitaminizante, energizante, aperitive şi răcoritoare.Frunzele au o mare capacitate diuretică, au acţiune antireumatică şi efecte uricozurice, favorizând eliminarea purinelor şi a acidului uric.

Experimentările îndelungate au demonstrat efectele multiple ale fructelor, frunzelor şi mugurilor de coacăz negru în prevenirea şi combaterea unei mare diversităţi de afecţiuni maladive:

– boli cardiovasculare (previne insuficienţa cardiacă şi accidentele vasculare prin conţinutul ridicat în antocianozide şi vitamina C, măreşte rezistenţa capilarelor sanguine fragile, reduce hipertensiunea arterială, ateroscleroza cerebrală, arterita, trombogeita obliterantă, intensifică circulaţia periferică slabă cauzată de menopauză, curăţă sângele de toxine, deşeuri şi colesterol);

– boli respiratorii şi pulmonare (tuse seacă, gripă, angină, laringită, rinită alergică şi rinofaringită recidivantă, febră, astm bronşic, bronşite cronice, pneumonie, emfizem pulmonar, exces de expectoraţii, inhibă dezvoltarea unor bacterii şi a virusului gripei);

– boli renale (litiază renală, inflamaţii şi infecţii renale, nefrite, pielonefrite, hidropizie şi contribuie la scăderea excesului de uree şi de acid uric);

– afecţiuni reumatismale (combate reumatismul cronic degenerativ şi artritele reumatoide prin efectele antiinflamatorii, guta şi mai ales poliartrozele generalizate şi invalidante la mâini şi picioare deformate);

– afecţiuni digestive (boli hepatobiliare, hepatită, insuficienţă şi steatoză hepatică, icter, dispepsie, gastrită, gastroduodenită, ulcer duodenal, colite, diaree şi dizenterie prin proprietăţile astringente, combate paraziţii intestinali, facilitează digestia, stimulează funcţionarea ficatului, a pancreasului şi a splinei, stimulează pofta de mâncare);

– afecţiuni ale sistemului nervos (stres, migrene, surmenaj fizic şi intelectual, astenie psihică postgripală, oboseală generală).

Frunzele au efecte deosebite în artrite, gută, hidropizie, catar vezical, hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, tuse convulsivă, migrene persistente, dureri de stomac şi în calmarea durerilor provocate la înţepăturile de albine şi alte insecte.Mugurii de coacăz sunt eficienţi în tratamentele multor afecţiuni pentru care sunt utilizate alături de fructe şi frunze.În uz intern, mugurii acţionează în stimularea secreţiei hormonilor antiinflamatori în prostatită şi adenom de prostată, în fibrom uterin, chisturi ovariene şi alte inflamaţii locale la nivelul mucoaselor pulmonare, renale şi digestive.Sucul natural de coacăze, pur sau diluat cu apă, se consumă în doză zilnică de 200-500 ml, în 3-4 fracţionări, având efecte benefice contra inflamaţiilor digestive şi în stările febrile. Sucul obţinut din 400 fructe şi 4 frunze mari se bea în 3 reprize pentru proprietăţile detoxifiante, diuretice şi antireumatismale şi antigutoase. În gargare făcute de mai multe ori pe zi se recomandă pentru tratarea amigdalelor inflamate şi în durerile de gât.Crema de coacăze negre, obţinută prin macerarea timp de 4 luni a fructelor proaspete în straturi de zahăr, are efecte de stimulare a apetitului şi de uşurare a digestiei.Extractul din fructe zdrobite, cu adaus de zahăr şi benzoat de sodiu, se consumă în cure de 4 săptămâni, cu doze zilnice de 3-4 linguri la adulţi şi 3-4 linguriţe la copii.Decoctul din fructe (o linguriţă fructe uscate la 250 ml apă rece) se fierbe în câteva clocote, se lasă să infuzeze 30 minute, se strecoară prin presare şi se bea întreaga cantitate în cursul zilei, fracţionată în 3-4 reprize.Infuzia din frunze (10 grame la 1 litru apă clocotită) se consumă zilnic dimineaţa şi seara la culcare, contra afecţiunilor arteriale şi venoase, a infecţiilor urinare, a durerilor reumatice, colicilor nefritice, a fibromului uterin cu menstre dureroase şi ca diuretic.

 

Decoctul din frunze proaspete sau uscate (30 grame frunze la 1 litru apă rece se fierbe la foc mic până la primul clocot, se infuzează 10 minute şi se beau 3-4 ceşti pe zi) prezintă efecte remarcabile în tratamentul reumatismului şi al artrozei. Dacă se combină cu cataplasmele din frunze proaspete şi strivite, se aplică sub formă de pansament extern contra rănilor şi a altor ulceraţii (abcese, furuncule).

Uleiul din seminţe de coacăz are capacitatea de a acţiona în stimularea memoriei, având un conţinut ridicat în acid alfa-linolenic şi acid stearidonic, care sunt absolut necesari în dezvoltarea şi buna funcţionare a neuronilor.

Preparate din coacăze

Fructele sunt prelucrate sub formă de siropuri, jeleuri, dulceaţă, peltea, marmeladă, compoturi şi lichior. În mod frecvent se utilizează prepararea din amestecuri cu fructe de coacăz negru şi coacăz roşu, în anumite proporţii, având efecte benefice în vitaminizarea organismului, mai ales iarna şi primăvara. Aceste preparate din coacăze au bune efecte stimulatoare în digestie la persoane cu stomac leneş şi inflamaţii gastrointestinale.

Jeleul de coacăze se obţine din suc pus la foc domol cu o cantitate egală de zahăr. În timpul fierberii se îndepărtează spuma la intervale de 5 minute şi se adaugă 100 grame fructe de zmeur la 1 kg coacăze pentru aromatizare. Când pasta devine suficient de consistentă, se trece în borcane de păstrare.

Siropul de coacăze se obţine prin presarea la rece a fructelor, fiind consumat zilnic în doze de 4-6 linguri, la intervale de 2 ore. Are efecte puternic energizante, asigurând fortificarea generală a organismului, mai ales la copii, bătrâni şi la bolnavi în stare de convalescenţă.

Compotul de coacăze se prepară din 150 grame suc amestecat cu 100 grame coacăze proaspete şi 30 grame miere (sau 50 grame zahăr), având acţiuni excelente în boli cardiocirculatorii, renale şi în obezitate.

Vinul de coacăze se obţine prin macerarea la rece a 300 grame fructe proaspete într-un litru de vin roşu. După strecurare, se adaugă un sirop de zahăr şi se consumă câte un pahar înainte de mese.

Lichiorul se prepară din fructe proaspete, macerate într-un litru de rachiu alb, adăugând 3 cuişoare, un baton de scorţişoară şi 100 grame zmeură. După o macerare de 6 săptămâni în vas închis pus la loc răcoros, se filtrează şi se adaugă 200 grame zahăr. Se va consuma după o macerare de încă 4 săptămâni.

În apicultură, plantaţia intensivă de coacăz poate asigura o producţie de 10-20 kg miere, florile fiind frecvent vizitate de albine pentru culegerea de nectar şi polen.

 Coacăzul roşu

Este un arbust asemănător cu tufele coacăzului negru, deosebindu-se prin culoarea fructelor, mai frecvent roşie şi mai rar albă, roz sau gălbuie.

Conţinutul chimic este aproape identic cu cel al fructelor coacăzului negru, doar cu o aciditate ceva mai ridicată prin prezenţa acizilor organici citric, tartric şi malic.

Fructele de coacăz negru sau roşu se folosesc în stare proaspătă, congelată sau prelucrate sub diferite forme ca: suc, sirop, compot, marmeladă, gem, jeleu, vin, lichior etc.

Fructele proaspete se consumă cu puţin zahăr sau miere de albine într-o cură de dezintoxicare (o zi pe săptămână, luând câte 1 kg fructe), fără a consuma altceva în ziua respectivă. Această cură previne accidentele vasculare, hipertensiunea arterială, măreşte acuitatea vizuală, combate obezitatea şi favorizează longevitatea. Consumate înainte de mese, fructele proaspete au efecte tonic-aperitive, iar după mese au acţiuni stomahice.

Fructele se pot consuma în cantitate zilnică de 125 grame, cu adaos de iaurt sau lapte acru (200 ml) şi se îndulcesc cu miere sau zahăr. Se presară fulgi de cereale sau pesmet cu biscuiţi. Uneori este recomandată aromatizarea cu scorţişoară, vanilie şi coajă de lămâie. Consumul fructelor este preferat dimineaţa, pe stomacul gol, cu adaos în câteva reprize în cursul zilei.

 

Constantin I. Milică, profesor universitar

This entry was posted in arbusti fructiferi, Romana. Bookmark the permalink.