Busuiocul pentru sanatate

Busuiocul (Ocimum basilicum) este  o planta anuala, cu inaltimea de 40-60 cm. Tulpina cu  4 muchii, ramificata, are inaltimea de  la  30 pina la 60 cm. Frunzele albe sau ovale, cu zimti  rari.Busuiocul este o planta iubitoare de caldura, nu rezista nici la cele mai mici ingheturi. Creste prost si se dezvolta insuficient la temperaturi pozitive scazute. Aceasta cultura reuseste bine  pe soluri, usoare, bine asigurarte cu mranita , fiind semanata atat prin seminte direct in camp, cat si prin metoda plantarii rasadului.

Busuiocul face parte din familia Lamiaceae si se cultiva ca planta codimentara. Patria busuiocului se considera India si Sri-Lanca.  Este raspandit in sudul Ucrainei, Armenia, Georgia si in Asia Mijlocie. Ca planta codimentara busuiocul se creste in multe tari dun Europa Apuseana si in America de Nord. Cultivat de peste 2000 de ani, busuiocul simbolizeaza dragostea. Pe vremuri, fetele puneau in geam o crenguta din aceasta planta pentru a arata ca isi cauta un partener.

Busuiocul contine ulei eteric, substante tanante, saponozide triterpenice, tanin si ulei volatil cu continut ridicat de estragol, cineol, linalol – care-i confera mirosul atat de caracteristic. Este si o sursa importanta de fier, calciu si vitamine, ca: A, B6, Mg, K, etc

Frunzele de busuioc sunt bogate in uleiuri eterice si cu o aroma placuta (de piper, menta,sau lamae). Busuiocul se considera drept sursa de obtinere a camforului natural, frunzele lui contin de asemenea fitoncide.

In medicina naturista busuiocul este cunoscut ca remediu contra febrei, la tratarea bolilor de rinichi si ca mijloc dezinfectant. In tarile din Europa Apuseana in  medicina naturista aceasta planta este folosita ca remediu contra spazmului, inflamatiei rinichilor, vezicei urinare  si a canalelor urinare. Sub forma de infuzie ea se  foloseste la tratarea bolilor de stomac, la gargare, pentru bai. Frunzele de busuioc se folosesc la pregatirea compreselor.Ceaiul de busuioc amestecat cu miere si lamaie intareste imunitatea organismului. De asemenea, ajuta la combaterea bronsitei, gripei, durerilor articulare, insuficientei circulatorii, a reumatismului si la desfundarea mucoasei nazale.

Oamenii de stiinta au studiat indeosebi un anumit compus al uleiului volatil, eugenolul, care s-a dovedit că ar bloca activitatea unei enzime din organism numită ciclooxigenaza. Multe medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi aspirina sau ibuprofenul, actioneaza asemanator, prin inhibarea enzimei respective. Acest efect de inhibare enzimatica al eugenolului recomanda busuiocul ca pe o plantă medicinala cu excelente calitati antiinflamatoare, care poate oferi beneficii importante in tratamentul simptomatic al unor probleme inflamatorii din artrita reumatoida sau sindromul de intestin iritabil.Busuiocul este şi sursa unor substanţe nutritive importante pentru organism, cum ar fi vitaminele A şi C, magneziu, fier, calciu şi potasi.

In mancare se folosesc frunzele si partea superioara a lastarilor tineri in stare proaspata, ca mirodenie la mancarurile din carne si peste, in sosuri, salate, pentru aromatizarea legumelor conservate, cat si in industria de cofetarie si in parfumerie.

Frunzele  de busuioc  au o aroma placuta. Deaceia ele, impreuna cu lastarii tineri, sunt un bun condiment la prepararea salatelor si mincarurilor din carne, dindule-le gust placut de piper.  Busuiocul  se bucura de cea mai mare popularitate  in Armenia. Culinarii  din Armenia considera busuiocul drept cea mai raspindita planta codimentara. El se foloseste  pe larg ca  mirodenie la pregatirea unui sortiment bogat de mincaruri, la prepararea bucatelor nationale, cit si la infrumusetirea mesei. Busuiocul se intrebuinteaza de asemenea pentru  aromatizarea diferitelor sucuri si conserve din legume.

This entry was posted in plante codimentare, Romana. Bookmark the permalink.