Menta pentru sanatate

 

Menta piperita L este o planta erbacee multianuala din familia labiatelor. Sistemul radicular prezinta un rizom subteran, compus din numeroase noduri, din care se formeaza o multime de radacini subtiri. Menta  este o planta  rezistenta, care se raspandeste repede. Partile aeriene ale mentei, recoltate in timpul infloririi, contin 0,3-0,5% ulei volatil, iar frunzele 1-2% ulei volatil cu compozitie chimica diferita in functie de provenienta. Principala componenta a uleiului volatil de menta este mentolul (pana la 70%), precum si mentone, mentofuran, a-pinen, felandren, limonen etc. Frunzele mai contin cantitati apreciabile de tanin, acizi organici, vitamina C, saruri minerale si substante antibiotice etc.

In medicina populara mentolul are o larga aplicare. El se  foloseste ca analjezic ((pentru potolirea durerilor) la inflamarea bronhilor si cailor respiratorii, la dereglarea tractului gastro-intestinal, cit  si la boli nevralgice, la tuse si la  imbolnaviri de gat.

Menta este una din cele mai apreciate plante de leac.Uleiul  esential al acestei plante are certe calitati fitoterapeutice mai ales pentru probleme digestive sau dureri abdominale. Proprietatile antispastice ale acestei plante fac din menta un remediu natural pentru linistirea sindromului de colon iritabil , caracterizat prin aparitia de crampe imprevizibile, indigestie si perioade alternative de constipatie si diare. Menta are de asemenea efect carminatic, calmand durerile de burta si favorizand eliminarea gazelor intestinale. Are o usoara actiune antifermentativa si dezinfectanta, fiind indicata in tratamentul colitei fermentative, diareei si toxiinfectiilor alimentare. Menta stimuleaza secretia de bila si, in consecinta, aceasta se elimina in duoden cu o mai buna digestive. Taninul continut de frunzele de menta actioneaza asupra tractului intestinal, avand o actiune dezinfectanta.
Cea mai eficienta forma de folosire a mentei este ceaiul, eficient mai ales in boala diareica, dar menta proaspata ofera mai multe avantaje datorita substantelor pe care le contine.

Menta si extractele din menta nu trebuiesc folosite mai ales la copilul mic – uleiul de menta poate sa dezvolte o reactie alergica, precum nici de pesoanele care sufera de gastrita sau de ulcer – in aceste cazuri, menta are efect iritant.
Frunzele si lastarii tineri de menta sunt folositi la pregatirea diferitor mincaruri din   legume, se adauga de asemenea in brinza de vaca si in alte produse alimentare. Afara de aceasta din frunze se obtine ulei  volatil, folosit pentru prepararea bauturilor, produselor de cofetarie si in medicina.  Menta uscata este folosita de asemena pentru pregatirea  diverselor infuzii.

Menta este o planta , care rezista atat la temperaturi ridicate cat si la temperaturi scazute. Nu necesita cine stie ce ingrijire. Daca este udata constant si plantata intr-un sol fertilizat, frunzele ei vor fi mai mari si mai frumoase. Menta creste in tufe care pot atinge si un metru inaltime, iar radacinile ei pot atinge o adancime de 40-60 cm.

Menta fiind o planta eterooleaginoasa, recoltarea ei  trebuie efectuata la inceputul infloririi, cind in frunze se contine cea  mai mare  cantitate de ulei volatil. Menta se taie  cit mai aproape de sol, masa taiata se leaga  in mici manunchiuri, a cite 2-3 kg sau se incarca in tara fara a fi  legat. Ea poate fi transportata cu orice mijloc  de  transport, respectindu-se   regulile  de  transport a produselor alimentare. Menta se usuca  in umbra.  Imediat dupa recoltare ea se  aduce in soproane special amenajate.Aici manunchiurile de menta se atarna cu virfurile in jos, astfel lasindu-se  sa se usuce.

This entry was posted in palnte eterooleaginoase, Romana. Bookmark the permalink.