ROLUL LEGUMINOASELOR IN PERIOADA DE CONVERSIUNE

Agricultura intensiva a condus la sporirea productiei agricole, insa interventiile abuzive asupra terenului agricol au avut numeroase urmari negative de lunga durata asupra mediului inconjurator  si indeosebi, asupra solului-resursa principala pentru sustinerea procesului de productie in agricultura (3).

Deficitul de resurse energetice la fel si situatia ecologica care s-a creat in agricultura, calamitatile naturale si indeosebi seceta care in ultimii ani devine tot mai fregventa pune tot mai mult la ordinea de zi necesitatea implementarii in practica a agriculturii ecologice (4). Conditiile naturale ale Moldovei (solurile, energia solara, apa etc.), experienta agricola, potentialul tehnico-stiintific national, reducerea considerabila in ultimii ani a utilizarii mijloacelor chimice in agricultura pot asigura in Moldova dezvoltarea agriculturii ecologice. Agricultura ecologica se bazeaza in mare parte pe asolamentul culturilor, respectiv metode biologice de protectie a plantelor, care sa mentina fertilitatea solului, sa asigure plantele cu substante nutritive, sa combata bolile, buruienele si daunatorii.

Conform legislatiei in vigoare conversiunea productiei conventionale la cea ecologica are drept scop   realizarea unui agroecosistem echilibrat si durabil. Intreaga unitate de productie sau o parcela a acesteia, trebuie sa fie transformata  in conformitate cu standardele productiei agroalimentare ecologice  nationale si internationale intr-o anumita perioada, care depinde  de tipul de plante   cultivate  (1).

Din practica multor fermieri este cunoscut ca trecerea de la agricultura  conventionala la cea ecologica  este un lucru nu uşor, deoarece in rezultatul acestei  conversiuni   fermierii pot avea pierderi la recolte.  Pentru  diminuarea acestor pierderi este necesar de efectuat o trecere lenta la producerea produselor ecologice.

In perioada de conversiune un rol important il pot avea culturile leguminoase pentru boabe si ierburile perene. Din aceasta grupa de culturi fac parte urmatoarele plante: mazarea, fasolea, soia , lintea, nautul, bobul, arahidele, fasolita,  iar din  perene:lucerna ,sparceta. Cu ajutorul leguminoaselor  si bacteriile de sol, care intrand in simbioza cu plantele pot forma  pe radacinile acestora nodozitati, destinatia carora este fixarea azotului molecular din atmosfera si transformarea lui in forma accesibila pentru plante. Si anume prin intermediul lor, spre exemplu , pe o suprafata de 1 ha insamantata cu  soia se  poate acumula in timp de un an pina la  100  kg. de azot.   In conditiile Moldovei, conform cercetarilor efectuate  de savanti, lucerna acumuleaza in medie 150-160 kg/ha azot biologic, ceea ce echivaleaza cu 500 kg salpetru amoniacal. Totodata leguminoasele  pot fi utilizate ca ingrasaminte siderale pentru fertilizarea solului. Prin urmare, plantele leguminoase se prezinta ca amelioratori ecologici ai mediului ambiant.  Leguminoasele sunt premergatori buni in asolamente nu numai pentru ca fertilizeaza solul, ci si pentru ca solul dupa ele ramine curat de buruieni.

Conform cercetarilor efectuate in SUA ,statul Pensilvania de catre cercetatorul Bob Rodeil s-a demonstrat, ca  pe durata de conversiune  privind trecerea  de la agricultura conventionala la  agricultura ecologica este necesar  de utilizat  culturi leguminoase  pentru boabe. Rezultatele au demonstrat: recolta de porumb  obtinuta in  anul trei,  dupa doi ani, unde au fost cultivate culturi boboase a fost mai inalta,  comparativ cu  porumbul ,unde s-au utilizat ingrasaminte minerale si pesticide  (2).

Analizand compartimentul structurii terenurilor de insamantare cu culturi  leguminoase pentru boabe in Moldova putem mentiona urmatoarele: daca cu 15 ani in urma  ponderea culturilor  leguminoase si a ierburilor perene in asolamentele de cimp constituia 8-12 la  suta, inclusiv 180-220 mii ha de lucerna si 80-100 mii ha de mazare, in ultimii  ani  structura terenurilor insamintate cu ierburi perene, indeosebi de  lucerna  s-a   modificat  esential. Suprafata ierburilor perene s-a redus de la 180-200 mii ha  pana la 35-40 mii ha. Ponderea mazarii in asolamentele de cimp s-a diminuat de 4-5 ori.

Actualmente ponderea culturilor leguminoase pentru boabe si a ierburilor perene (lucerna, sparceta) constituie  circa 6,5  la suta, inclusiv  a leguminoaselor  pentru boabe – doar 4  la suta. In tarile cu o agricultura avansata cota ierburilor perene (lucerna, sparceta) si a culturilor leguminoase in asolamentele de camp constituie 20-30 la suta.   Cota  culturilor leguminoase in asolamentele de camp, pentru conditiile pedo-climatice ale tarii noastre, trebuie  sa constituie 20-25 la suta, inclusiv 10-13 % cota lucernei (sparcetei). De asemenea  s-a calculat ca din contul culturilor leguminoase anual se poate acumula in sol circa 35-40 mii tone de azot  biologic (3).

Astfel marirea suprafetelor de  leguminoase in asolamentele de camp  poate sa conduca  nu numai la   ruperea lantului de boli, vatamatori si buruieni ,dar  si la diminuarea    pierderilor in   recolte de catre producatorii agricoli in perioada de trecere de la agricultura conventionala la cea ecologica.  

                                           Bibliografie

1 .Legea cu privire  la productia agroalimentara ecologica, Nr.115 –XVI, 09.06.2005;

2. Lotter, D.W., R. Seidel, and W. Liebhart. 2003. The performance of organic and conventional cropping systems in an extreme climate year. American Journal of Alternative Agriculture  18(3):146–154;

3. M. Lupascu, Agricultura  Moldovei si ameliorarea ei ecologica.,Chisinau , Stiinta,1996;

4. Programul National Complex de Sporire a Fertilitatii Solului, Chisinau, 2001.

This entry was posted in Agricultura ecologica, Romana. Bookmark the permalink.