Serlaiul ca remediu naturalist

 

   Serlai-Salvia sclarea L., familia Lamiaceae. Este o planta erbacee, perena. In cultura este cunoscuta ca planta bianuala. Arealul speciei cuprinde Europa centrala si de Sud, nordul  Africii, Asia Mica, ajunge pana in Crimeea si Caucaz. 

  Florile de serlai contin ulei volatil cu component de baza  linalol si  acetat de linalil, precum si sclareol, geraniol, nerol, nerolidol, borneol, ocimen, mircen, acid ursolic, derivati fenolici, acizi organici, cerone, aldehide, derivati triterpenici, substante amare, rezine, oxizi, zaharuri.

      Serlaiul poate fi cultivat fara probleme restranse in gradina de langa casa. Este o planta putin pretentioasa fata de conditiile de cultura. Prefera soluri fertile, bogate in carbonate. Se seamana in pragul iernii in randuri la un unterval de 70 cm., la adancimea de 2-3 cm. Lucrarile de intretinere in primul si al doilea an de vegetatie cuprind prasitul intre randuri si plivitul pe rand de cate ori este nevoie.Administraea ingrasamintelor se efectueaza atunci cand serlaiul se cultiva pe suprafete mari.

            Serlaiul  este o planta aromatica cu efect antispasmodic pronuntat. Se utilizaza in tratarea afectiunilor digestive, in special  a indigestiei. Este aplicata ca tonic si calmant, utila in perioadele premenstruale. Planta intreaga si, in special, frunzele au actiune carminative, pectoral, tonica, antispasmodica, aromatic, precum si de stimulare a poftei de nancare. Sunt utile in tratamentul afectiunilor renale, precum si un valoros remediu in problemele legate de menopauza. Se administreaza intern in stari de nervozitate, depresie,convalescenta, astenie. Ajuta la combaterea oboselii, stimuleaza memoria. Produsul contine flavonoide antioxidante, care fortifica peretii vaselor sangvine si exercita actiune antiimflamatoare. Serlaiul vindeca frigiditatea si  sterilitatea. Uleiul volatil se foloseste  in medicina ca antiseptic si in tratamentul reumatismului. Din planta se prepara extracte,care se folosesc extern in tratarea gingivitei, stomatitei, aftozei bucale, candidozei bucale., abceselor dentare. Se  mai administreaza extern in caz de ulceratii cutanate, eczema acute, acne, ten ridat, leucoree, degeraturi, entorse, luxatii.

       In medicina populara de asemenea se foloseste. Semintele inmuiate in apa formeaza un mucilagiu care este efectiv in inlaturarea  particulelor de praf din ochi. Planta fiarta in lapte sau in vin rosu se bea in tratarea guturaiului, pentru scaderea febrei si calmarea durerilor de gat. Ceaiul se recomanda pentru  a favoriza salivarea, a deschide apetitul si pentru  digestiile lenese. De asemenea, ceaiul  de serlai este bun pentru cei stresati,  combate nervozitatea, oboseala si depresia.

            Dupa mesele copioase se bea cate o cana de  infuzie din  frunze   de serlai. Frunzele maruntite si amestecate cu unt se pun la gat  sub forma de legaturi in cazul amigdalitei sau a inflamatiilor gatului. Tulpinile  florifere fierte se beau ca decoct inainte de masa, in  cazul astmului. Frunzele crude se aplica pe bube sau se pun in scaldatori la copiii slabiti si in tratamentul reumatismului. Ceaiul de serlai se foloseste pentru asanarea aerului din camerele bolnavilor.

     Uleiul volatil obtinut din  serlai se foloseste in industria  de parfumuri si cosmetica, la fabricarea sapunurilor, sampoanelor, produselor cosmetice.

    Este necesar de mentionat, ca  nu se recomanda femeilor in perioada sarcinii si celor care alapateaza,deoarece inhiba lactatia. Este interzisa persoanelor care sufera de epilepsie. Nu se utilizeaza uleiul  volatil pur  si esenta de  serlai ca atare, deoarece sunt foarte toxice.

    Pentru  obtinerea uleiului volatil, serlaiul se recolteaza in momentul maturizarii complete a semintelor in partea inferioara a infloriscentei, putin inainte ca acestea sa se brunifice. Imediat dupa recoltare se transporta pentru prelucrare. In scopuri terapeutice se recolteaza planta intreaga in perioada infloririi, iar frunzele se recolteaza in faza inceput de inflorire. Se utilizeza proaspete sau uscate. Produsul uscat se pastreaza nu mai mult de un an.

This entry was posted in palnte eterooleaginoase, Romana. Bookmark the permalink.