Pastarnacul proprietati curative -sanatate

Pastarnacul ( Pastinaca sativa L.) face parte din familia umbeliferilor. Planta bienala. In primul  an formeaza  radacina si o rozeta radiculara de frunze. In al doilea an de viata planta formeaza  lastari si produce seminte.Semincerii ating  inaltimea de 1,5-1,7 m.

Pastarnacul este originar din tarile situate in zona mediteraneana.In prezent aceasta planta se cultiva in Germania, Bulgaria,Austria, Anglia si in alte tari  vest –europene. Totodata pe larg este  raspindit in Ucraina, Romania, Rusia  si in Tarile Baltice.

Radacinile de pastarnac se deosebesc printr-un gust si aroma placuta. Ele contin 17% substante uscate,10% zahar,vitaminele C, B1, B2, ulei volatil, continand  totodata si apiol, calciu, magneziu, fier si iod. Valoarea energetica este exprimata prin 40 kcal la 100 g radacina. In ce priveste continutul de hidrati de carbon usor asimilabili, aceasta cultura ocupa primul loc printre legumele radacinoase. La fel ca si morcovul, pastarnacul a fost folosit inca din antichitate, iar etimologia acestui cuvant poate dovedi acest fapt.Pastarnacul se utilizeaza ca mirodenie si ca mincare de sine statatoare, avind de asemenea o larga  aplicare in industria conservelor.

Efectele terapeutice sunt moderate, deoarece se consuma in cantitati reduse, numai ca adaos. In schimb, proprietatile nutritive sunt remarcabile. Pentru cei care sufera de anemie sau astenie, se recomanda consumul de pastarnac natural. De asemenea, este recomandat pentru stari de convalescenta sau pentru stimularea creşterii. Dupa cum a fost mentionat pastarnacul este  folosit  pentru tratarea anemiei, lipsei poftei de mancare, menstruatii dureroase si neregulate.

Continutul bogat in vitamine si in minerale confera pastarnacului proprietati diuretice si antioxidante, fiind utilizat in medicina naturista in tratarea afectiunilor renale, in combaterea obezitatii si a  celulitei.Din pastarnacul crud, dat prin razatoare si amestecat cu putin ulei si adaugand  sare dupa gust , se poate face o  salata picanta si placut aromata. In industria alimentara, pastarnacul este folosit la aromatizarea conservelor din legume.
Proprietatile curative ale pastarnacului sunt recunoscute si de  medicina alopata. Din radacinile de pastarnac se prepara pastinatin si beroxan. Primul preparat are actiune spasmolitica si este folosit la tratarea anghinei pectorale, a nevrozelor cardiace, a afectiunilor tractului gastrointestinal si ale cailor biliare. Beroxanul, in asociere cu alte preparate, este recomandat in cazurile unor boli de piele cum ar fi vitiligo.

Pastarnacul poate fi folosit si intern contra colecistitei, durerilor gastrice,insomnii minore, nefrita, disurie, colici renale, dereglari endocrine, febra – consumat crud, ras, decoct, uleiuri, extracte din frunze si mai ales din radacini.

Recoltarea radacinilor de pastarnac se executa toamna  tarziu, pina la sosirea ingheturilor. Este un lucru anevoios, care consta din mai multe operatiuni ca sapatul, stransul radacinilor, sortarea lor, taierea frunzelor, transportarea recoltei. Radacinile sapate trebuie recoltate in aceiasi zi, deoarece ele se pot ofili usor, pierzand din valoarea comerciala.

Pastarnacul se poate  pastra in transee sau in gramezi. Temperatura  optima de pastrare este de 0 grade C. Radacinile de pastarnac pot fi pastrate de asemenea si in camere frigorifice timp de 2-3 saptamani, unde se intretine o temperatura de 0-2 grade C si umiditatea relativa  a aerului de 95-98%.

This entry was posted in Legume, Romana. Bookmark the permalink.